| Articole |
| Versiunea PDF |
| Evenimente |
| Premii |
Poemede Marian BarbuCONSULUL ÎNDRĂGOSTIŢILOR Locuia lângă sau într-un arţar vălurit de timp. Cu crengi întinse care-ncotro Cu multe cuiburi, sus, sus de tot Nu chiar aproape de cer, dar pe aproape. Cel puţin aşa crede Mac Gregory. S-ar zice că era pustnic, scârbit sau izolat de lume. Dar după ce am intrat cu el în vorbă Am înţeles că singur şi-a asumat rolul de paria Îl ştiau mai toţi din Crystal Lake, inclusiv poliţiştii Care în fiecare primăvară îl cercetau de existenţă. Pe vreme de iarnă, cobora la grajdurile unui congresman Îngrijind de caii acestuia şi de avionul din hangar. Se socotea liber cugetător, neprimind în hamacul său de trestie Decât pe îndrăgostiţii nehotărâţi de-a face pasul în viaţă. Oferea un fel de consiliere, dar şi de reprezentanţă. Avea de acum vechime cinci ani de activitate ! Politicos ca un amfitrion educat, cicălitor ca un psiholog Mac Gregory devenea procuror când înclina balanţa. Profetul ştia să citească în ochi, în suflete, în cuvinte, Aşa încât consultanţa lui devenea pregnantă în decizii. Mulţi socoteau vizita spre el ca pe o plimbare la pădure Uneori el însuşi îi trimitea pe împricinaţi Să admire împrejurimile locuinţei sale Şi se bucura nespus când constata că noile vorbe Au altă cadenţă, alt rost pentru tinerii îndrăgostiţi Doar ce l-am auzit facerea de bine nu e a noastră Ne-a lăsat-o Dumnezeu, ca să ne-aducem aminte de El. Eu stau aici, fiindcă sunt paznicul pădurii, Al aerului curat, al anotimpurilor Numai iarna ştie de mine că sunt fiinţă Şi caii care sfornăie de plăcere în jurul meu. Încolo, Mac Gregory rămâne un om normal Cu toate că a ratat trei facultăţi Şi slujba de pilot la congresmenul G.W.Rice. CORP CU TREI RESPONSABILITĂŢI De ce francezul plecase din ţara lui Ca să ajungă tocmai aici, în biciuirea ciulinilor toamna, Nu poate nici el să spună acum. Câte ceva se desprinde din nostalgiile lui Când stă cocoţat pe balustrada podului de peste râu Lumea din jur îl ştie de chiropracter Are atestat de funcţionar şi câştigă binişor. Afabil, dar retras, îngândurat. La Policlinică, se plictiseşte tot îndreptând oase. Coaste mai cu seamă, ba, cutii craniene. Are palmele fine, le apasă cu forţă, apoi cu ghionturi Întinde vertebre, degete, de toate mărimile. Pielea se-ncinge, pacientul, de asemenea. Sângele circulă mai cu viteză, iese la suprafaţă. În Europa noi îi spunem masaj Da, dar dolarii sunt verzi, mereu în viaţă. Pe când moneda europeană, când violetă, când galbenă. Fie şi atunci când fiind verde, nu este suficientă Pentru o vizită la chiropracter Suntem doar la Chicago. Dacă am fi în Los Angeles, N-ar ajunge pentru aceeaşi muncă nici suta de dolari Nici suta de euro. Împreună, da ! Am surprins ceasurile de reflecţie ale lui Pierre Când cei trei băieţei ai săi urcă şi alunecă pe tobogan. Pierre recita versuri în franceză. Apoi le traducea pentru sine, În engleză. Pourqoi ? l-am întrebat. Să-mi păstrez în activitate creierul. La policlinică, îl conduce pacientul Aici, îl conduc eu. Iar în somn, mă conduce el. Nu este şi el chiropracter ? |